Mama facea cea mai buna coliva. A invatat de la mama ei, imi aduc si acum aminte de coliva pe care o facea bunica mea. Secretul, imi spunea ea, este sa aiba multa nuca. Coliva se face cu rabdare, cu gandul la cei adormiti. In ea se pun dragostea si respectul pentru cei care nu ne mai sunt alaturi, rugaciunile noastre pentru vesnica lor pomenire.
|
Coliva |
Coliva este expresia materiala a credintei în Inviere pentru ca este realizata din boabe de grau, iar Mantuitorul Hristos a fost cel care s-a folosit de exemplul bobului de grau pentru a prevesti Invierea Lui din morti:
„Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca să fie preaslavit Fiul Omului. Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade în pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multă roada. Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul în lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.” (Ioan 12, 23-25)
Dulciurile si ingredientele care intra în compozitia colivei reprezinta virtuțile sfinților sau ale raposatilor pomeniti ori dulceata vietii celei vesnice pe care nadajduim ca a dobandit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Braniste, Liturgica Speciala, Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
In timp ce se prepara coliva se rostesc rugaciuni pentru sufletul celor adormiti.