Cu ceva vreme in urma, am citit un articol interesant pe un blog de suflet : Bucatareli la borcan. Vi-l recomand cu drag, este mai mult decat un blog culinar. E un blog cu patos, povesti bune, copii nazdravani si amintiri ascunse prin borcane.
Cateva zile mai tarziu, articolul s-a transformat intr-o provocare : "De ce carte daca avem blog culinar?", materializata prin concursul lansat de Bucătăreli la borcan si sponsorizat de libraria online Books Express.
Provocarea este mai mult decat interesanta : sufocati de era tehologiei, a internetului, a gadgeturilor de toate felurile... mai gasim timp sa mai deschidem o carte?
 |
| Cine nu are batrani, sa-si cumpere! |
Nu,
nu ma refer la cartile pe care le citim in metrou de pe un e-reader
obosit, inghesuiti din toate partile, numarand statiile catre scarbiciul
de toate zilele...
Ma refer la
placerea de a rasfoi o carte, de a-i da paginile cu sufletul la gura,
asteptand secretul care se ascunde dincolo de mirosul de hartie si
cerneala. O carte buna nu va arata niciodata impecabil. Va avea
colturile tocite de mainile care au rasfoit paginile, colile indoite de
la atata citit, hartia poroasa de la degetele care au intors-o cu
nerabdare.
Imi amintesc cartea de
bucate a mamei, pastrata la loc de cinste in bucatarie, plina de notite,
insemnari, semne de carte. Fusese a bunicii mele, ingrijita si lipita
ca un lucru de mare pret. Cand o rasfoiam mirosea a hartie veche, faina
si scortisoara. Era garantia unor mancaruri fabuloase, a unor prajituri
de poveste... garantia unui copil fericit.
Desi am blog culinar, imi place sa cred ca nu am tradat intru totul cartile de bucate. In biblioteca troneaza o colectie impresionanta. Imi aduc aminte ca, acum cativa ani, mi-am dorit cadou de ziua mea o carte. O carte despre paine. Puteam cere orice altceva, dar nu, eu PE AIA o vroiam! Cred ca e una din cartile pe care le pretuiesc cel mai mult! E impresionant ce poti face cu doar cateva ingrediente. Mereu aceleasi, mereu alt rezultat. Stiu... internetul e plin de retete de paine. Insa acea carte imi da garantia succesului. Intre timp am cumparat si alte carti dar tot ea e preferata mea...
Nimeni nu isi permite sa tipareasca niste retete fara sa fi fost testate si iar testate. Stiu ca sfaturile sunt profesioniste si, in plus, imi place sa o rasfoiesc, sa recitesc retetele deja testate, sa pun semne la retetele pe care vreau sa le fac. Incet, incet, paginile s-au tocit, unele s-au deteriorat, altele s-au umplut de insemnari. Mai mult : cartea a inceput sa miroasa a faina si paine coapta! A inceput sa miroasa a amintiri. Nu-i asa ca-i magic?
 |
| Cine nu are batrani, sa-si cumpere! |
Si asta nu e tot... Ce poate fi mai placut decat un suflet scump care vine alergand prin
casa cu o viteza ametitoare si cu o carte atarnand din coperta, strigand
cat il tin plamanii : "maaaaammmiiiiiiiiiiiiiiiii! Uite p-asta o vreau! O
facem mami? O facem???? Te ajut eu!" Victima e de obicei o carte cu
dulciuri... si care rasufla usurata dupa ce a scapat din mainile poznase
ale agresorului. Ne revansam repede fata de ea, o asezam pe masa, la
loc de cinste, adunam ingredientele si ne punem pe imprastiat faina,
zahar si mirodenii. Suratele ei o privesc invidios de pe raft,
asteptandu-si cuminti randul... si ele vor sa stea alaturi de noi, sa ia parte la distractia noastra, sa faca magie cu ingredientele...
Aceasta magie o gasesc cu greu pe internet! E drept, sunt mii si mii de retete, milioane chiar... am cativa bloggeri favoriti, la care am garantia succesului pentru retetele postate. Pe langa acestia insa sunt atat de multi care dau sfaturi gratuite fara a avea un fundament. Devine o provocare sa discerni intre cei avizati si cei care trantesc postare dupa postare in speranta ca o sa le creasca ratingul si se pot da pantecosi in fata prietenilor. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa gasesc retete ( pe site-uri destul de bine cotate) care sa aiba poze de la alt preparat, poze luate de pe internet, cu sau fara voia autorului. Am gasit bloguri cu sute de retete care nu aveau nici sare nici piper. Retete cu sutele, cantitate si mai putin calitate. Paginile sunt incarcate de reclama inutila, totul devine impersonal, comercial....
 |
| Cine nu are batrani, sa-si cumpere! |
Intr-o lume atat de tehnologizata, sa fiu eu oare singurul nebun care se lupta cu morile de vant? Inclin sa cred ca nu! Imi doresc sa mai fie multi altii ca mine, atat de multi incat in fiecare casa sa existe carti pline de faina si de amintiri! Iubiti internetul, faceti-va cunoscute pasiunile, dar nu nu uitati : cine nu are batrani, sa-si cumpere!
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu